0

Cum a fost primul meu protest din București

În primul rând trebuie să spun că dacă intenționezi să mergi iarna la un protest de stradă, dar nu ai obiceiul să porți ghete, nu ești tocmai normal. Dacă nu îți iei nici fes, pentru că deh… încă te simți flăcău, atunci clar că mai ai o doagă, pentru că toate celelalte sunt lipsă.

Protestul a fost anunțat pentru ora 18.00, eu am ajuns pe la 18.20. Când am ajuns, am fost un pic dezamăgit de prezență. Cred ca erau vreo 200 de oameni, hai 300 (și nici nu prea arătau a fi spartani). Majoritatea strânsă era formată din tineri, clar mai inteligenți ca mine, pentru că erau bine îmbrăcați, ba mai aveau și pahare cu ceai/cafea. Mai toți păreau a fi studenți sau mult huliții corporatiști. M-am plimbat printre ei (de nevoie – frig dom’le), am mai făcut poze, am mai scandat, mai trăgeam cu urechea la ce discutau (știu că nu e frumos, dar era frig).

În timp ce televiziunile își desfăceau echipamentele, cineva mai venea cu câte un slogan si dacă era reușit, era preluat de restul mulțimii. S-au auzit și ceva cuvinte de dragoste la adresa Antena3 și România TV, iar după burtierele puse de cei de la RTV, nu cred că ar trebui să se plângă că sunt luați la mișto.

Lumea a început să se adune încet-încet și s-a dat startul pentru marșul către Guvern. Aici trebuie să spun că jandarmii au fost chiar super. După ce câțiva protestatari și-au luat inima în dinți și au ieșit pe stradă, îndemnând mulțimea nu prea convinsă să-i urmeze, un jandarm s-a uitat către grupul din imediata lui apropiere și a spus: Hai, ce faceți? Vreți să mergeți, sau să stați aici? Hai… pe banda a treia! M-am uitat în jur și toți zâmbeau amuzați. Trebuie să spun că jandarmii s-au comportat super-profesionist, în ciuda unor teribiliști care le mai încercau răbdarea.

Din Piața Universității cred că am plecat o mie, o mie și ceva de oameni, iar la Guvern au ajuns vreo 2500, maxim 3000 oameni. Am văzut prin presă cifre de 4000 de oameni, cifre cam exagerate în umila mea părere. Am văzut în mijlocul protestatarilor părinți alături de copii, chiar și bătrâni, pe care noi, ăștia mai tineri, îi învinuim mereu pentru votul lor, chiar dacă mulți dintre noi nu se prezintă la urne.

Poate e timpul să ne gândim la ce putem face noi și nu la ce ar fi putut face diferit alții.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.