In ultimele articole am adus injurii anotimpului alb, l`am blestemat, iar daca ar fi fost barbat, i`as fi dorit impotenta cu succes. Dar, asa cum se intampla mereu, totul tinde sa`ti mai intoarca cate o palma. Asa am patit astazi … am vazut un om de zapada … singurul vazut in iarna asta si mi`a adus un ranjet pe fata. Bine, un zambet, dar sa nu spuneti la nimeni.
La inceputul acestei ierni, mi`am propus ca pana la finalul ei sa pun si eu unul pe “picioare”, dar ca mai mereu, apare cate ceva: comoditatea (sau popular denumita lenea), lipsa totala de chef, lipsa zapezii cand aveam chef, varicela. Dupa cum vedeti, mereu a fost cate un motiv extrem de serios si de netrecut.
Dupa ce mi-am dat seama ca omuletii nu-s facuti de tine? Le lipseste cate un organ. Pancreasul, evident. 🙂