Am promis doua articole. In fapt, nu am promis nimanui, ci mie insumi. E un fel de a ma descarca de anumite frustrari ce s-au acumulat in ultima perioada de timp. Primul articol … evident, cainii vagabonzi si eutanasierea.
Romania s-a impartit si in acest caz in doua. Intr-o parte a baricadei cei pentru eutanasiere, iar de cealalta parte cei pro cainii vagabonzi. In fine, pro “lasatul in viata” a cainilor vagabonzi. Cine ma cunoaste cat decat, stie ca eu sunt pro eutanasiere, dar …
In perioade de maxima incruntare, oamenii tind sa scoata ce e mai urat din ei. Astfel, dupa decesul acelui copil, Romania s-a “trezit” la viata. Cainii au “cazut” la mijloc. Imediat dupa ce copilul a cazut victima unui morti crunte a aparut din nou discutia eutanasierii. Cei pro caini au sarit ca arsi. Au acuzat ca ceilalti sunt fara inima, ca aceste biete animale nu au nici o vina, ca oamenii sunt de vina. Partial adevarat. Intr-adevar, noi suntem de vina. Avem aceasta vina pentru ca nimeni nu a avut curaj sa infrunte o problema reala ce exista pe strazile Romaniei. Totusi, castrarea cainilor si lasarea lor in libertate NU ESTE O SOLUTIE. La fel ca si la oameni, cand acestia se aduna, e indeajuns ca un singur individ/caine ce are tendinte violente sa traga dupa ei la fapte violente restul cetei, chiar daca initial restul adunarii este pasnica. Se numeste efectul de turma si este bine documentat stiintific.
Din nou, cei contra eutanasierii dau exemple tarile civilizate care prind cainii vagabonzi si ii dau mai apoi spre adoptie. Din nou, partial adevarat. In toate tarile civilizate, cainii prinsi sunt tinuti in adaposturi intre 15 zile si o luna. Daca nu sunt revendicati sau adoptati in acest timp, ei sunt eutanasiati. Acesta este adevarul si nu are rost sa ne ascundem dupa degete. Indiferent de ce spune o anumita madame din Franta, pe care o cauta moartea pe acasa dar nu o gaseste pentru ca e in Romania venita pe banii unor ONG-uri ce apara (sic) dreptul patrupedelor la viata. ONG-uri care in marea lor majoritate isi vad amenintate fondurile primite de la stat si de la UE pentru a-si desfasura activitatea.
Acum vine randul celor pro-eutanasiere. Faptul ca ne-am nascut in specia dominanta si cu deget opozabil nu ne da dreptul sa facem chiar orice. Ba din contra, avem obligatia sa aparam vietatile care nu au norocul sa se apere cu succes. Astfel, indivizi cu probleme au luat “problema” in propriile maini si au inceput sa aplice eutanasia. Din pacate, acesti indivizi s-au dedat la fapte pe care eu nu le pot incadra niciunde. Sa pui sticla pisata in mancare pe care apoi sa o dai cainilor pentru ca acestia sa moara in chinuri inimaginabile e o abjectie. Sa omori cainii cu o bata, sa le dai in cap cu bolovani si alte fapte de o asemenea cruzime denota doar probleme psihice enorme. Acestia ar trebui prinsi, dusi in pietele centrale si sa le fie zdrobite rotulele, apoi lasati acolo sa se chinuie pana isi vor da duhul.
Daca o persoana surprinde pe cineva ca face acest lucru, trebie sa intervina si sa sune la 112 si sa ramanem cu speranta ca autoritatile isi vor face datoria.
Ca si concluzie:
Sunt pro-eutaniere, dar aceasta trebuie facuta in litera legii, de un veterinar si fara a supune cainii la chinuri. Cei care adopta cainii din adaposturi, trebuie verificati periodic pentru a vedea daca mai detin cainele adoptat. Daca nu il mai au in posesie, sa primeasca o amenda atat de mare incat sa-si vanda un rinichi si o bucata de ficat pentru a o plati. In plus, sa fie obligati la munca in folosul comunitatii, aceasta constand in adunarea rahatului de caine de pe strazi.
Cu asta mi-am incheiat primul articol. Imi cer scuze pentru eventualele greseli ortografice, dar am scris extrem de repede si sub auspiciul unei stari de nervozitate. Ne vedem maine cu al doilea articol pe o alta problema.
Iar cei care iau bani să castreze/eutanasieze câinii și n-o fac?
Sa se aplice legea. Stiu ca e o chestie tabu la noi, dar de asta am ajuns unde suntem. Cred ca asta se incadreaza la sustragere de fonduri, iar pentru aceasta se intocmeste dosar penal.
Tu ești nebun! Da’ sunt campanii de sponsorizat. Păi dacă chiar ar castra și eutanasia câinii ar rămâne fără obiectul muncii.
Si din pacate ne intoarcem la problema clasei politice din Romania. Bag de seama ca e un cerc vicios. Dar adevar graiesti tu. Putem spera la un comisar Cattani sau ca sa ramanem pe meleagurile noastre la comisarul celebrului film de propaganda a lui Nicolaescu?
Cei ce iau bani si n-o fac sa fie castrati pe banii nostri! Unde tre’ sa cotizez?
In prima faza reclamatie la autoritati. Daca nu functioneaza, in mod sigur gasim un recuperator ceva pe care sa-l indreptam in directia care trebuie 🙂
ne batem capul cu ce sa facem cu aia care iau banii pe caini si nu misca un deget. Dar nu asta e problema. In Spania, ca aici stiu cum merge treaba, adaposturile NU SUNT finantate de stat. Asociatiile de protectie a animalelor fac rost de bani din sponsorozari, organizeaza evenimente si concerte din care strang bani pentru adaposturi. Populatia intelege ca astia lupta ca maidanezii sa fie luati de pe strazi si tinuti in adaposturi/eutanasiati si coopereaza. Asociatiile au contracte de sponsorizare/prestari servicii gratuit cu medicii veterinari, care deparaziteaza animalele, le sterilizeaza si, dupa zilele prevazute de lege, le eutanasiaza. Statul nu plateste un euro pentru asa ceva. E o mare diferenta sa furi de la stat (Romania) si sa fii atat de proat incat sa te furi singur.
Apoi stii cum e: ca la noi la nimenea.