Tigara, volanul si zapada

Zilele astea m`am plimbat mult. Am ajuns de 2 ori pana in Durau pe ninsoare. Din pacate nu am fost de placere dar ce conteaza?!  Avem o tara frumoasa, iar oboseala se spulbera rapid cand in fata ti se intinde o priveliste ce de cele mai multe ori iti taie rasuflarea. Parca eram un copil mic. Ma tot zgaiam prin parbrinz cu centura sugrumandu`ma doar pentru a observa mai bine privelistea. Tot tipam … uite ce tare e (si nu era vreo tipa), maaama … ce priveliste – tare nu?! … uite ce fain a nins pe brazi – deja deveneam plictisitor pentru obiectul dintre volan si scaun caruia unii ii mai spun si Bacilu. Ca tot am batut drumul asta, am putut observa si cum se circula pe ninsoare – in afara localitatilor si in zonele rurale e ok … nu ai treaba. Cand ajungi totusi in orase, ca se numesc Roman, Tg Neamt, Piatra Neamt deja circulatia e ingreunata total de zapada asternuta. Ciudat, te`ai astepta ca tocmai in zonele asa numite civilizate sa circuli cum trebuie. Dar na … traim in Romania, iar aici lucrurile sunt mai ciudate decat in alte parti.

Ca tot vorbeam de drumuri, mi`am dat si eu seama cat de greu e sa fii tirist (stiti voi – soferi profesionisti ce conduc TIR`uri). Adica de cele mai multe ori ii injuri pe sosele, spui ca sunt inconstienti si destul de multe alte apelative. Astazi insa prin serpentine cand i`am vazut cum se chinuiau sa puna bestiile imense in miscare, sa le incalte cu lanturi parca mi se parea ca in acest moment toate acele trimiteri la origini sunt nemeritate. Au o viata grea si asta poate ii face sa mai treaca de unele reguli si atunci intra in contradictie cu ceilalti soferi de categorie mai mica.

Ce  mi`a atras atentia azi a fost un sofer de TIR. Masina era oprita in panta, iar el un om subtirel intr`un flanel si mai subtire, cu o lopata in mana incepuse sa arunce cu material antiderapant pe o portiune de serpentina pentru a putea pune fiara mecanica in miscare. Reactia lui Bacilu a fost ceva gen – “Uite ma – pentru asta dam bani la stat … ca sa lase material antiderapant la marginea drumului, pe care sa`l imprastiem noi … ca deh … asa e la noi.” In fine, el a folosit o fraza ceva mai colorata.

Probabil va intrebati ce legatura are titlul cu articolul asta. Pai ne intorceam de la Durau, iar domnu` Bacilu tragea cu naduf dintr`o tigara, rotile se invarteau, muzica canta iar masina incerca sa se miste in ritmul melodiei. Adica un scurt derapaj pe zapada cu finalitate intr`un sant cu zapada. Inzapezirea ce a urmat e de la sine inteles. Atunci singurul pasager a trebuit sa coboare pentru a impinge – adica eu. Am avut bafta ca a trecut o masina pe langa noi, iar oamenii au sarit imediat sa impinga si ei, fara a le cere chiar ajutorul. Le`am multumit si apoi am observat ca au numere de Italia – surprinzator … mai sunt si romani care se intorc oameni de acolo. Am pornit la drum din nou, iar dupa nici 10 minute, Bacilu a decis sa faca o frana suedeza (pentru necunoscatori – suedezii franeaza masina proptind`o de un morman de zapada). Dap … a facut`o din nou. De data asta aveam de ales intre a pupa zapada sau un Jeep. Bunul simt spunea ca zapada ar fi de preferat.

Tot ce conteaza e ca am ajuns acasa si ii multumesc lui Bacilu pentru asta. Au mai fost cel putin doua peripetii dar deja e lung articolul si nu vreau sa va plictisiti. Morala care ar fi : e foarte probabil ca tutunul sa dauneze grav sanatatii, mai ales daca esti la volan, iar afara e zapada. Deci fratilor … nu mai fumati la volan iarna. Zic si eu … de parca m`ar asculta careva.