Ce se intampla cand viata unui om devine o statistica. Adica vedem mereu in in filme, cum doctorii se lupta pentru viata unui om. Isi da sufletul pentru el, se bate cu toate statisticile, in speranta ca va reusi sa puna pe picioare o viata. Asta vedem acolo, dar cat de real este?
Aflu cu parerea de rau, ca viata tatalui unei persoane dragi, careia mie imi place sa`i spun prieten, sta in balanta. Doctorii vorbesc, ca ar fi o minune sa supravietuiasca.Ar putea sa`l opereze, sa puna la bataie si un procent in plus la supravietuire, dar se tem sa nu`si puna in pericol procentajul de reusita a operatiilor. Cat de crud poate fi? Cand incetam sa fim oameni? Cand uitam de juramintele pe care le`am facut inainte de a ne pune in slujba omului bolnav?
Ce e oare mai important? O statistica, sau sa mergem in fata familiei si sa putem spune cu mana pe inima, ca am facut tot ce ne`a stat in puteri? E o seara trista pentru mine. Am putini prieteni, foarte putini. Un dintre ei trece printr`un moment de cumpana, iar eu nu pot face nimic sa`l ajut.
E pacat … e pacat cand vindecatorii inceteaza sa fie umani, e pacat ca ne fura speranta, cand avem mai mare nevoie de ea …. e pacat. E ora 1 noaptea si nu pot dormi. Nu pot decat sa stau in fata monitorului si sa`mi strig neputinta.
Nu puteai adormi… Si cand ma gandesc ca la ora la care a murit, noi mai speram ca cineva sa mai miste un deget… Dumnezeu sa-l odihneasca!
Am adormit la fel de greu. Si la fel de framantat. Parca in filme arat altfel, insa realitatea nu e de acord, sub nici o forma cu ele… Si, la fel ca tine, sunt neajutorat. Nici curaj n-am, nici cuvinte n-am sa-l sun si sa-i spun ce as vrea sa-i spun. Sa-i fie tarana usoara!