Cat de jos mai putem ajunge?

Voiam de mai multa vreme sa scriu asta, dar am lasat sa mai curga un pic timpul, pentru a se mai linisti apele. Odata cu condamnarea lui George Becali, masele populare au explodat (doar metaforic). Forumurile s-au umplut de comentarii de sustinere a condamnatului si de explicatii a unor fantezii cu privire la incercarea masonilor sau mai stiu ce forte oculte de a subjuga tara. Acestea l-au vazut pe Becali ca o amenintare directa la adresa lor si de aceea au facut tot posibilul sa scape de el.

Prostia nu are un barometru de masurare din pacate. Creierele netede ce se regasesc din ce in ce mai des in Romania e un fenomen ingrijorator. Nu spun ca omul asta nu a facut si lucruri bune, gen reconstruirea satului ce a fost sters de inundatii, sau diverse alte actiuni caritabile. Ca sunt facute din vanitate (in mod sigur) sau doar pentru a da o mana de ajutor (indoielnic), este un lucru de felicitat. Dar asta nu acopera faptul ca acest omul a comis ilegalitati. Le-a facut, a fost dovedit, a fost condamnat, PUNCT.

Petitii online gen Free Gigi, sau alte tampenii de genul asta, nu fac decat sa vina in confirmarea faptului ca romanii iau calea prostiei benevol si nu reusesc sa vada dincolo de gura mare a condamnatului. Din pacate la asta incepe sa se rezume Romania. Ai gura mare, lumea se uita in ea si-ti da dreptate. Nu mai reusim sa discernem fabulatia de realitate.

Asa ca de aici si intrebarea: cat de jos mai putem ajunge?

sursa foto: gandul.info